Toti simtim nevoia de timp petrecut cu noi insine, toti visam sa avem timp pentru noi…
Cand se intampla asta?! Cand hotarim ca e momentul nostru?
Daca masori timpul in lumina si in intuneric, nu esti deloc strain de lume… tot ca si tine- eu si inca cineva, plus alti necunoscuti :), impartasim aceeasi neputinta de a tine timpul pe loc, cat sa ai timp sa iesi din cadru, sa privesti o leaca de sus, sa apuci sa zambesti o data in plus, sa tragi aer in piept si sa revii on set, stiind ca ai memorat amintirea momentului bine! Ar fi ideal daca s-ar putea intampla asta…Nu!?
Cel mai adesea insa, uitam si in ce zi suntem, uitam ce am promis, uitam sa visam…uitam sa daruim…uitam sa multumim, uitam sa aruncam zambete si sa privim oamenii in ochii, sa intcercam sa intelegem ce se schimba in ei…uitam de noi. E normal, in cele din urma, sa uitam si …de toti .
Oamenii incep sa rada, doar, daca vad pe altcineva razand…oamenii daruiesc, doar, daca vad pe altul daruind. Incetam sa facem gesturi simple pentru ca nu le mai dam importanta nici in ochiii nostri.
Daca un copil ne priveste trist, ii spunem ca viata de om mare e mai grea si-l lasam sa invete singur asta, lasand framantarile si intrebarile lui fara raspuns pentru cand „o sa am putin timp, maine” .
Se poate intelege, oare, gresit un lucru simplu? Acela ca: nu timpul decide, ci noi!! Seful are angajatii cu „spirit de echipa”, „echipa” ne poarta eticheta…se ma bucura cineva ca lucreaza cu OAMENI sau chiar PENTRU OAMENI ?
Poate ca da…eu astept, inca, sa aud pe cineva spunand asta si sa-l cred cand o spune.
Ps: orice zi are un sfarsit…Nu asteptati sfarsitul ei pentru a va pune intrebarea: „ce am facut pentru mine azi?” sau „ce am lasat in urma?” ; „am zambit azi?”, „am daruit?”, „am ascultat?”, „am vazut?” … Daca nu ai facut asta AZI, atunci NOAPTEA aduce un inceput 🙂
By RiverbedStory G
riverbedstoryg 